Repede, prefa-te ca esti mort!

In drumetiile mele de unul singur prin paduri mai mult sau mai putin intunecoase, am stat si eu ca tot omul cu o oarecare frica de ursi. Nu destul de multa frica incat sa ma intorc din drum vazand afisul cu “zona frecventata de ursi”, dar nici prea putina astfel incat sa nu iau anumite masuri de protectie. Si in cazul asta, esential este sa fii informat, nu inarmat. Asadar…

NU fugi! Ursii fug mult mai repede decat oamenii! Serios, omul prinde maxim vreo 40 km/h daca e atlet antrenat, si oricum nu poate mentine viteza prea mult, ursul prinde si 50 km/h lejer, si poate alerga mai mult, faceti voi calculele. Deci nu prea ai sanse sa scapi de el prin fuga. In plus, daca fugi, reactia naturala a ursului poate fi sa fuga dupa tine. In schimb, am citit undeva, daca e vorba de alergat la vale, pe o vale mai abrupta, atunci s-ar putea sa ai mai mult succes. Pentru ca ursii alearga mai greu la vale, avand picioarele din fata mai scurte decat cele din spate. Cu alte cuvinte, e posibil sa se duca de-a rostogolul daca fuge la vale. Caz in care sugerez sa fugiti la vale pana cand vedeti ca ursul va depaseste de-a rostogolul, dupa care urcati inapoi in directie opusa lui

Despre urcatul in copaci. Ursii sunt buni cataratori, si daca e vorba de un copac mai subtire, l-ar putea darama usor. Totusi, daca ai timp sa te urci, cauta un copac in care sa te poti urca la cel putin 3 metri inaltime. Eu m-am gandit totusi ca daca te-ai sui intr-un copac mai gros, si te-ai fixa bine pe o creanga groasa, ai putea sta acolo, tinandu-te bine… si cand ursul se catara, pac! ii dai un picior peste bot! Sau un bat! Ca el tre sa se tina cu labele, nu? Nu poate sa te prinda Desigur, nu incercati sa faceti asa ceva, caci o laba tot o va avea libera si ii va fi de ajuns sa va jupoaie…

Partea buna insa este aceea ca nu are niciun interes sa o faca. In principiu, ursii nu se apropie de oameni, mai ales cei care traiesc in salbaticie, si nu in Sinaia sau pe Tampa Ursii care nu sunt asa obisnuiti cu oamenii, se indeparteaza inainte sa apucati sa ii vedeti (in acest scop ajuta ca atunci cand mergeti pe poteca, sa faceti galagie!), si nu ataca omul decat daca sunt provocati sau daca se simt in pericol. De aceea, cel mai bun lucru de facut daca cine stie cum vedeti un urs, e sa va opriti, sa faceti niste zgomote sa va auda ca sunteti om (dar nu agresiv), si sa mergeti incet inapoi… sa vada ca nu reprezentati o amenintare. Asta e pe bune, dar e vorba de o intalnire de gradul… 30 de metri :)) Adica daca nu ai dat nas in nas cu el. Caz aparte, pentru ca ursul  (mai ales ursoiaca insotita de pui) ar putea sa te considere o amenintare, si ar ataca (pentru a elimina amenintarea). Caz in care, daca nu-l poti tine la distanta prin zgomote si miscari ale bratelor, care sa-l sperie, culca-te la pamant! Cu fata in jos, cu mainile la ceafa, pentru a proteja gatul. Chiar daca  ursul va incerca sa te rasuceasca, tu mentine-ti pozitia. Nu are niciun interes sa te omoare, doar sa vada ca nu reprezinti un pericol. Dupa ce te lasa in pace, nu face miscari bruste, si asteapta sa se indeparteze.

Legat de asta, faza cu mortul… de n-am ras de faza asta cand a zis Maria ceva…

Maria imi zicea ca la ea nu ar functiona asta cu facutul pe mortu, pentru ca atunci cand ar veni ursul sa o miroasa, pe ea ar pufni-o rasul Mi-o si imaginez, ca asa e ea, rade mereu, si o si vad stand pe jos abtinandu-se sa nu rada! Si sa vina ursul la ea cu botu, clar nu s-ar mai putea abtine Ca sa vezi ce inseamna de fapt “sa mori de ras”. Oricum, pentru unii oameni asta ar fi destul de usor, sa faca pe mortu adica. Trebuie doar sa se poarte normal, ca si cand ar fi la birou sau in autobuz…

Apoi ma gandeam ca exista spray-uri anti-urs, si ma gandeam ca sunt ceva gen alea paralizante, dar adaptate pt urs, sa tragi spre el si el sa fuga (chiar exista asa ceva, dar la noi n-am vazut – alea mici cu piper nu prea merg pe urs, pentru ca au raza mica de actiune si jetul poate fi imprastiat de vant, chiar catre ochii tai). Dar mi-a venit o idee! Daca de fapt spray-urile acelea sunt spray-uri cu aroma de mort, sa dai pe tine, nu pe urs! Sa te ajute sa faci pe mortu, stii? Dai pe tine cu parfum de putrefactie, si l-ai pacalit pe urs!

Dar nici varianta asta nu tine, pentru ca de fapt ursii mananca si cadavre, si sa faci pe mortu nu inseamna sa faci ursu sa creada ca esti mort, ci sa ii arati ca nu reprezinti niciun pericol pentru el! Te miroase, si pleaca, pentru ca nu-l interesezi. Nu mananca oameni, stiu ei mai bine. Si de fapt niciun animal salbatic din Romania (lupi, rasi, vipere) nu ataca omul decat daca sunt provocate – voluntar sau involuntar (prin nestiinta). Binee, pot exista si cazuri aparte (animal turbat, ranit, foarte foarte  flamand, in haita etc).

Ursii din zonele frecventate de turisti (gen cota 1400, poiana brasov) sunt mai altfel, astia vin sa-ti ia mancarea din mana, ceea ce nu e tocmai placut (multumiti-le pentru asta turistilor ca si voi care au hranit ursii si i-au invatat prost!).  Poate ar trebui sa nu umblati cu mancare in mana in fata ursilor. Daca nu aveti mancare la voi, dar ursul vine sa va caute la rucsac, atunci aruncati-le niste bani, sa-si cumpere ei ce mancare vor…  De fapt ursul simte mirosul mancarii de la distanta foarte mare (mai multi km), simt chiar si o ciocolata pitita in buzunar. Si vin spre ea (nu spre voi). Dar daca ii dai mancare in loc sa incerci sa-l alungi, atunci el va invata ca unde sunt oameni, e mancare – si in loc sa stea pititi in padure, vor veni cand ti-e lumea mai draga la cortul tau. In care, daca esti un idiot, n-ai decat sa tii mancare (mancarea nu se tine in cort, ci la distanta de cateva zeci de metri, eventual intr-un copac mai inalt – daca nu vrei sa ramai fara ea).

In ideea asta, sa tin minte ca atata timp cat nu tin mancare in cort si nu sunt in zone populate de oameni, pot sta linistit. Eh scart, vezi sa nu, orice zgomot suspect iti face pielea de gaina Senzatie minunata de altfel.

No no, really, cand coboram de pe Varful cu Dor intr-o zi, ajusesem pe la 1600 asa, si imi zice prietena cu care eram, asa pe sub buze: “uite-te in stanga…” Si ma uit, si acolo aproape, intr-o vale, un urs! Se uita la noi ca la urs! Ea o ia inainte tacand din gura fara sa se uite spre el, eu incep sa vorbesc tare si sa scot aparatul foto. Ea: “lasaaa aparatuuull, hai sa mergem!!!” M-am chinuit sa-i fac vreo doua poze (fara blitz! blitzul ii poate intarata!) dar nu l-am prins ca eram in mers si el se bagase in iarba. Dar apoi dupa ce am dat un colt cand mai coborasem putin, apare si el in stanga undeva, si mai aproape. Macar atunci i-am facut o poza (cea de la inceputul textului), spre disperarea prietenei respective, care se gandea ca ursii sunt atrasi de aparatele foto ca unele fete (ma, if u read this, just know it was really funny to see you like that really funny! Still! Ah, but you’re always funny, so… )

Avand in vedere teoria, ar trebui sa merg mult mai linistit pe munte. Hmm… Ar trebui totusi mai bine sa verific din trei surse? Sa citesc mai multe  pareri, sa ma informez mai bine… Poate ar trebui sa nu mai merg niciodata pe munte, asa sigur as fi in siguranta

As prefera sa mor pe munte facand ceva ce-mi face sufletul sa cante cu toata forta (desi as prefera sa traiesc astfel, nu sa mor astfel), decat sa mor calcat de o masina in timp ce spuneam “mi-ar placea candva sa…” sau “toate la timpul lor” sau “dragostea vine cand te astepti mai putin”. Nu mai confundati dragostea cu moartea Doar sa fiti pregatiti pentru ele.

…

Ioan, scris candva prin 2008, cu cateva adaugiri in clipa de fata.

PS: sunt multe de stiut despre ursi, despre mersul pe munte, despre pericole si metode de prevenire. Asa ca inainte sa va aventurati pe carari neumblate, informati-va! Textul asta e doar o trecere comica in revista a anumitor aspecte legate de ursi.

Aici e un articol in engleza cu sfaturi si informatii utile:

http://usparks.about.com/od/backcountry/a/Bear-Safety.htm